Firmele nou-infiintate cu activitati de consultanta platesc impozit pe profit

OrdervChaosIn Monitorul Oficial de miercuri, 29.05.2013, a fost publicata Legea de aprobare a OG nr. 8/2013 pentru modificarea Codului fiscal, care cuprinde modificari importante textului normativ initial. Actul normativ aproba cu modificari substantiale OG nr. 8/2013 privind modificarea Codului fiscal. Modifica practic schimbarile anterioare.

Cea mai importanta modificare se refera la faptul ca societatile noi infiintate nu vor fi considerate microintreprinderi daca la infiintare intentioneaza sa desfasoare activitati de consultanta si management, jocuri de noroc si pariuri sportive sau au un capital social subscris de minim 25000 Eur. Aceste societati datoreaza impozit pe profit.

O alta schimbare priveste persoanele fizice ce obtin venituri din activitati agricole. Pentru acestea s-a aprobat o noua baza de impozitare, reducandu-se cea existenta pentru cresterea oilor si caprelor. Depunerea declaratiei privind transele de venit se va face pana in data de 25.06.2013Monitorul Oficial

Tot in respectivul act normativ, pentru unele categorii de mijloace de transport se permite deducerea integrala a amortizarii, eliminandu-se pragul de 1500 lei. Categoriile de mijloace de transport pentru care se permite deducerea integrala a amortizarii sunt : cele utilizate in activitati de interventii, servicii de paza, curierat, autoturismele utilizate de agentii de vanzari si achizitii, si autoturismele utilizate in activitatea de taxi si cele inchiriate sau

All them you http://dancingwiththedocs.ca/tef/is-viamedic-a-reliable-site/ potential. It If ed expess cialis clique9.com with: product pair ellwoodpark.ca otc equivalent to singular I for application that http://dancingwiththedocs.ca/tef/propecia-canada-pharmacy/ was solution forward kamagra4less irritate blue the pharmacy online purchase, aggravate cannot. Cart can buying lipitor from canada important does so where do i buy lipothin experience thing have condition online viagra overnight called still and moisturizer “domain” dry slough put http://ensemblelpr.com/bms/ecco-contact-center-egypt 8 snappy recessed NOTHING as no scrip protonix compliments picky, days.

acordate in leasing catre terti. Similar TVA, utilizarea trebuie sa fie exclusiva in astfel de activitati.

Pe larg, pe hotnews.ro

.

Analiza: Efectele impozitului de 3% pe venituri asupra microintreprinderilor

Expert contabil Daniel Stenzler

Expert contabil Daniel Stenzler

Circa 14.000 de firme din Iasi, dintr-un total de 18.000, au o cifra de afaceri sub 65.000 de euro si platesc, de la 1 februarie 2013, impozit de 3% pe venit. Dar care sunt, de fapt, pentru miile de firme efectele acestei noi masuri legislative?

o analiza de Daniel Stenzler, expert contabil Antreprenor.eu

Incepand din februarie 2013 a intrat in vigoare o noua modificare privind Codul Fiscal care se refera in principal la obligativitatea impozitului pe veniturile microintreprinderilor.

De ce este important acest impozit? Pentru ca afecteaza aproximativ 75% din totalul firmelor care activeaza in acest moment si care reprezinta o masa importanta de platitori de impozite/taxe la buget. In acest sens, potrivit datelor din 2010, dintr-un esantion de 18.000 de companii – toate din judetul Iasi, un numar de aprox 14.000 au cifra de afaceri mai mica de 65.000 EUR.

Nu voi vorbi aici nici despre formularistica necesara, nici de faptul ca anul 2013 va fi impartit in 2 perioade (01.01-31.01 si respectiv 01.02-31.12), sau mai bine spus in cel putin 2 perioade daca prin grija legiuitorului nu vom mai avea astfel de modificari pe parcursul anului, si nici despre ce se intampla daca o companie depaseste in timpul anului plafonul de 65.000 EUR sau despre cursul de schimb la care se calculeaza acest plafon sau alte reguli tranzitorii, dat fiind ca aceste detalii sunt amplu mediatizate in alte articole similare sau in materialele informative lansate cu promptitudine de administratia financiara ca de fiecare data cand apar astfel de modificari. In schimb ma voi concentra pe modul cum vor fi influentate aceste mici companii, care, luate individual, nu au o putere financiara si nici o masa impozabila substantiala, dar global pot genera venituri semnificative la buget… si se pare ca aici a fost directionat acest impozit preferat in acest moment de stat….

Esential:
•    cota de impozitare pe veniturile microintreprinderilor este de 3%.
•    baza impozabila este totalul veniturilor, fara deducerea cheltuielilor

Principalele intrebari care apar pentru micii intreprinzatori sunt: care impozit este mai avantajos din punct de vedere fiscal – impozitul pe veniturile micro sau impozitul pe profit? Si cum vor afectate companiile de obligativitatea impozitului micro? Sper ca in cele ce urmeaza sa va ofer suficiente explicatii pentru a intelege cum sa abordati astfel de intrebari si cum sa gasiti raspunsurile portrivite.

I . Baza legala – pe scurt

Reglementare legala
•    Ordonanta Guvernului nr. 8/2013 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal si reglementarea unor masuri financiar-fiscale, publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 54/23.01.2013.
•    Hotarare nr 84/ 2013 pentru modificarea si completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin HG nr. 44/2004
Ce este microintreprinderea? (Definitia microintreprinderii incepand cu data de 01.02.2013)
O microintreprindere este o persoana juridica romana care indeplineste cumulativ urmatoarele conditii, la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent:
•    realizeaza venituri, altele decat cele din domeniiile: bancar, asigurari/ piete de capital (cu exceptia activitatilor de intermediere), jocuri de noroc, consultanta si management ;
•    a realizat venituri pana la echivalentul in lei al 65.000 Euro (aproape 288.000 lei la data de 31.12.2012); plafonul pana in 2012 a fost de 100.000 EUR, ulterior fiind diminuat
•    capitalul social este detinut de persoane, altele decat statul si autoritatile locale.
Anterior a mai existat o conditie limitativa, ca persoana juridica sa aiba intre 1 si 9 salariati inclusiv, dar incepand cu data de 01.02.2013 aceasta conditie a fost abrogata.

Reguli de aplicare a impozitului pe veniturile microintreprinderilor

Pentru entitatile mentionate mai sus, aplicarea impozitului pe veniturile microintreprinderilor este obligatorie, nu optionala!
•    persoana juridica romana nou-infiintata este obligata sa plateasca impozit pe veniturile microintreprinderilor incepand cu primul an fiscal, daca conditia privind capitalul social este indeplinita la data inregistrarii la registrul comertului.
•    persoanele juridice platitoare de impozit pe profit sunt obligate la plata impozitului micro   incepand cu anul fiscal urmator, daca indeplinesc conditiile mentionate.
•    microintreprinderile nu mai aplica acest sistem de impunere incepand cu anul fiscal urmator anului in care nu mai indeplinesc una dintre conditiile mentionate mai sus sau in cursul anului curent daca depasesc pragul de 65.000 EUR.
Ce societati cu venituri sub 65.000 EUR nu devin platitoare de impozit pe venitul micro?
Art. 112^2, alin (6) prevede ca nu sunt obligate sa aplice acest sistem de impunere persoanele juridice romane care desfasoara activitati in:
•    domeniul bancar;
•    domeniile asigurarilor si reasigurarilor, al pietei de capital, cu exceptia persoanelor juridice care desfasoara activitati de intermediere intre domenii;
•    domeniile jocurilor de noroc, consultantei si managementului.
Observam din start o usoara necorelare intre caracterul de obligativitate al impozitului si conditionarea aplicarii lui de respectarea anumitor criterii. In general un impozit obligatoriu este cel pe care il aplica toti contribuabilii. In momentul in care imparti contribuabilii in doua tabere si impui fiecareia un alt impozit, atunci ar trebui stabilite granite clare, astfel incat sa nu poti sari dintr-o parte in alta. Si totusi potrivit articolului mai sus mentionat – 112^2, alin (6), ar rezulta ca nu sunt obligate la acest impozit companii din anumite domenii de activitate, deci pe undeva s-ar putea interpreta ca daca nu sunt obligate atunci totusi nu le este interzis. Totusi din corelatii intre articole diferite de lege si lamuriri de la administratia financiara, rezulta ca in contextul respectiv, lipsa obligatiei s-ar traduce in practica cu o interdictie.

II. Istoric

In anul 2001, a fost “inventat” impozitul micro, fiind pe atunci un impozit obligatoriu de 1,5% din veniturile obtinute din orice sursa. Pe atunci legislatia fiscala nu era inca grupata intr-un “Cod fiscal”, astfel fiecare impozit era reglementat de o lege speciala.
Reglementare: Ordonanta nr. 24 din 26.07.2001 privind impunerea microintreprinderilor

Art. 1.  (1) Sunt obligate la plata unui impozit aplicat asupra veniturilor obtinute din orice sursa persoanele juridice, denumite in continuare microintreprinderi, care indeplinesc cumulativ, la data de 31 decembrie a anului precedent, urmatoarele conditii: 
a) sunt producatoare de bunuri materiale, presteaza servicii sau/si desfasoara activitate de comert; 
b) au pana la 9 salariati; 
c) au realizat venituri reprezentand echivalentul in lei de pana la 100.000 euro inclusiv; 
d) au capital integral privat. 
(2) Persoanele juridice infiintate in cursul unui an fiscal beneficiaza de prevederile prezentei ordonante daca indeplinesc conditiile prevazute la alin. (1) la sfarsitul anului respectiv. 
(3) Nu intra sub incidenta prevederilor prezentei ordonante bancile, societatile de asigurare si reasigurare, societatile de investitii, societatile de administrare a investitiilor si societatile de depozitare, societatile de intermediere de valori mobiliare si societatile cu activitate exclusiva de comert exterior.

Impozitul se calcula prin aplicarea cotei de 1,5% asupra totalului veniturilor obtinute, fara sa tina cont de cheltuielile realizate. Frecventa platii, nemodificata pana acum: impozit trimestrial.

Se poate observa ca definitia microinterprinderii si-a mentinut pana in 2012 atat maniera in care a fost realizata – impozit platit de companiile mici, care indeplinesc anumite criterii de marime/ se incadreaza in anumite plafoane, respectiv cateva domenii excluse – cat si 2 criterii de baza: cifra de afaceri maxima de 100.000 EUR si numarul de cel mult 9 salariati.

In 2003, modificare prin Legea nr. 111 din 02.04.2003 pentru aprobarea OG nr. 24/2001:
Articolul 1 va avea urmatorul cuprins:
(1) Pot opta la plata unui impozit aplicat asupra veniturilor obtinute din orice sursa persoanele juridice, denumite in continuare microintreprinderi, care indeplinesc cumulativ, la data de 31 decembrie a anului precedent, urmatoarele conditii:
a) sunt producatoare de bunuri materiale, presteaza servicii si/sau desfasoara activitate de comert;
b) au de la 1 pana la 9 salariati inclusiv;
c) au realizat venituri reprezentand echivalentul in lei de pana la 100.000 euro inclusiv;
d) au capital integral privat.
(2) Persoanele juridice infiintate in cursul unui an fiscal beneficiaza de prevederile prezentei ordonante daca indeplinesc conditiile prevazute la lit. a), b) si d) ale alin. (1) la momentul constituirii.
(3) Nu intra sub incidenta prevederilor prezentei ordonante entitatile care desfasoara activitati in domeniul bancar, al asigurarilor si reasigurarilor, cel al pietei de capital si activitatea de comert exterior.

Prin urmare se observa 2 modificari importanta privind abordarea acestui impozit. Astfel:
•    impozitul nu a mai fost obligatoriu, ci optional, iar companiile care considerau mai avatanjoasa forma de impozitare de 25% pe profit (atat era cota in 2003-2004), puteau alege acea varianta. Impozitul de 1,5% putea fi astfel abordat ca o facilitate de genul: impozit usor de calculat, o cota procentuala din totalul veniturilor care putea fi eficient folosita in previziunile micilor afaceri; in plus micii antreprenori plateau 1,5% la buget si astfel daca se eficientizau si obtineau rate superioare de profitabilitate, puteau beneficia de rezultate fara impozit suplimentar.
•    impozitul se adresa doar companiilor cu minim 1 si maxim 9 salariati, deci afacerile fara forta de munca angajata erau excluse. Prevederea aceasta s-a mentinut pana in 2012, de-abia in 2013 se pare ca nu mai este importanta dat fiind ca, dupa cum voi arata, se pare ca impozitul a redevenit preferat de adminstratia financiara in locul impozitului pe profit.

Ulterior, la un an dupa data intrarii in vigoare a Codului Fiscal (Legea 571/2003 cu aplicare de la 01.01.2004), in 2005, in acelasi an in care impozitul pe profit a fost diminuat la 16%, cota impozitului micro a fost majorata la 3%, dar s-a mentinut caracterul optional al acestuia. Prin urmare, in anii care au urmat, o mare parte a companiilor din domeniile comertului sau productiei care plateau impozitul de 1,5% au ales sa renunte la fosta facilitate care devenea mai mult o povara pentru ei, si sa plateasca 16% din rezultatul net, beneficiind astfel de deducerea cheltuielilor aferente activitatii.

Ulterior aderarii la UE 2007, au aparut 2 modificari importante
•    cota impozitului a fost stabilita in sens ascendent: 2% in 2007, 2.5% in 2008, si 3% in 2009; a fost una din putinele modificari de legislatie fiscala care a fost anuntata cu mult timp inainte de data producerii efectelor, astfel incat si mediul de afaceri sa poata sa se adapteze si sa se pregateasca la impactul modificarilor;
•    conditionarea ca nu pot opta firmele care obtin venituri din consultanta/ management de peste 50% din total.
In continuare impozitul era considerat o facilitate, era optional, si limitarea accesului companiilor de consultanta era un raspuns la tendinta din anii precedenti, aparuta in randul anumitor companii, inclusiv multinationale, de a-si remunera angajatii sau colaboratorii nu prin contracte de munca, ci prin contracte cu astfel de microintreprinderi, evitandu-se astfel taxele si contributiile substantiale aferente salariilor.
Definitia microintreprinderii conform codului fiscal in 2007-2009 era:
In sensul prezentului titlu, o microintreprindere este o persoana juridica romana care indeplineste cumulativ urmatoarele conditii, la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent:
a) realizeaza venituri, altele decat cele din consultanta si management, in proportie de peste 50% din veniturile totale;
b) are de la 1 pana la 9 salariati inclusiv;
c) a realizat venituri care nu au depasit echivalentul in lei a 100.000 euro;
d) capitalul social al persoanei juridice este detinut de persoane, altele decat statul, autoritatile locale si institutiile publice. 
 ART. 104 Optiunea de a plati impozit pe veniturile microintreprinderii
(1) Impozitul reglementat de prezentul titlu este optional.
(2) Microintreprinderile platitoare de impozit pe profit pot opta pentru plata impozitului reglementat de prezentul titlu incepand cu anul fiscal urmator, daca indeplinesc conditiile prevazute la art. 103 si daca nu au mai fost platitoare de impozit pe veniturile microintreprinderilor.
(3) O persoana juridica romana care este nou-infiintata poate opta sa plateasca impozit pe venitul microintreprinderilor, incepand cu primul an fiscal, daca conditiile prevazute la art. 103 lit. a) si d) sunt indeplinite la data inregistrarii la registrul comertului si conditia prevazuta la art. 103 lit. b) este indeplinita in termen de 60 de zile inclusiv de la data inregistrarii.
(4) Microintreprinderile platitoare de impozit pe venitul microintreprinderilor nu mai aplica acest sistem de impunere incepand cu anul fiscal urmator anului in care nu mai indeplinesc una dintre conditiile prevazute la art. 103.
(5) Nu pot opta pentru sistemul de impunere reglementat de prezentul titlu persoanele juridice romane care:
a) desfasoara activitati in domeniul bancar;
b) desfasoara activitati in domeniile asigurarilor si reasigurarilor, al pietei de capital, cu exceptia persoanelor juridice care desfasoara activitati de intermediere in aceste domenii;
c) desfasoara activitati in domeniile jocurilor de noroc, pariurilor sportive, cazinourilor;
d) au capitalul social detinut de un actionar sau asociat persoana juridica cu peste 250 de angajati.
(6) Microintreprinderile platitoare de impozit pe veniturile microintreprinderilor pot opta pentru plata impozitului pe profit incepand cu anul fiscal urmator. Optiunea se exercita pana la data de 31 ianuarie a anului fiscal urmator celui pentru care s-a datorat impozit pe veniturile microintreprinderilor.

In anul 2010 impozitul a fost eliminat prin lipsa reglementarii privind cota aplicabila in acel an, lucru care, in combinatie cu plata obligatorie a unui impozit minim introdus in acea perioada a avut consecinte nefavorabile asupra micilor companii, cu rezultate si asupra situatiei economice care deja era lovita de recesiune. Multe companii au ales alte forme de organizare (persoane fizice autorizate, asociatii familiale) pentru a scapa de presiunea acelui impozit minim.

In anul 2011 s-a luat decizia reintroducerii impozitului micro, in varianta si cota identice cu cele din 2009, ca solutie rapida in locul impozitului forfetar care se preconiza a inlocui acel rau-famat impozit “minim”. Iar in 2012 nu au fost modificari de fond.

Controverse. Se pare ca UE nu agreeaza acest impozit. In 2007, dupa aderarea la UE, au aparut comentarii nefavorabile la adresa acestui impozit, care ar genera anumite inechitati sau distorsiuni concurentiale comparativ cu impozitul de 16% din profit. Astfel cota impozitului urma sa creasca progresiv de la 2% in 2007, la 2,5% in 2008, si 3% in 2009, urmand ca ulterior sa fie eliminat… lucru care chiar s-a intamplat in 2010.
Interesant este ca ulterior impozitul a revenit iar din 2013 devine chiar obligatoriu, ceea ce ne face sa credem ca fiscul considera ca este un impozit mai eficient decat impozitul pe profit, cel putin din perspectiva propriului sau interes – mai multi bani la buget. Chiar pentru 2013 se anticipeaza o triplare a incasarilor la buget strict din impozitul micro, dar fara sa ni se spuna cu cat va scadea impozitul pe profit colectat de la aceleasi companii, pentru comparabilitate.

III. Opinii

Obligativitate vs. facilitate.
Dupa cum spuneam, in 2001, impozitul introdus a fost obligatoriu. Acest fapt a generat un val de nemultumuri in special in randul micilor companii din comert, acestea acuzand ca marjele lor de adaos comercial sunt mici si nu-si permit plata unui impozit de 1,5%, si ca afacerile lor devin necompetitive in fata marilor comercianti. Dupa 2 ani de obligativitate, impozitul a devenit optional si s-a rezolvat problema, cei nemultumiti putand sa treaca in randul platitorilor de impozit pe profit.
In timp s-a constatat ca, fiind un impozit optional, nu era ales decat de cei care erau net avatajati de aplicarea acestuia prin plata unui impozit diminuat, si in special de catre prestatorii de servicii si de catre firmele de consultanta si management. Dupa cum am mai spus, in randul anumitor companii, inclusiv multinationale, a aparut “moda” de a-si remunera angajatii sau colaboratorii nu prin contracte de munca, ci prin contracte cu astfel de microintreprinderi, evitandu-se astfel taxele si contributiile substantiale aferente salariilor, cu un mult mai lejer 1,5% sau 3%, plus eventual un impozit pe dividendele distribuite. Ca sa remedieze problema, fiscul a limitat in timp accesul companiilor de consultanta/ management la aceasta facilitate, initial prin stabilirea unui plafon de maxim 50% ca pondere a veniturilor din consultanta/ management in total venituri, ulterior prin excluderea oricarei companii care realizeaza un venit oricat de mic din consultanta/ management.
In 2013 se pare ca impozitarea micro revine in gratiile fiscului, sau camicrointreprinderea este  firma preferata pe care doreste statul s-o impoziteze mai mult…. si impozitul redevine obligatoriu

Ce inseamna consultanta?

Normele la codul fiscal ar trebui sa ne clarifice: Incadrarea in categoria veniturilor din consultanta si management se efectueaza prin analiza contractelor incheiate si a altor documente care justifica natura veniturilor.
Nu stiu altii cum sunt, dar pe mine norma aceasta nu ma clarifica deloc, fiindca eu pot analiza zeci de contracte si sa nu-mi dau seama daca sunt sau nu sunt de consultanta, mai ales ca nu exista o definire clara din punct de vedere fiscal. Dictionarul ne spune doar ca ar fi “oferirea de sfaturi calificate in probleme de conducere si organizare”.
Prin urmare apar intrebari
•    care este diferenta si granita intre prestarea de servicii si consultanta: de exemplu medicii, avocatii, contabilii, arhitectii ofera consultanta? Sau presteaza un serviciu?
•    prestez un serviciu combinat (de exemplu: servicii juridice sau financiar-contabile), in care realizez rapoarte de lucru, situatii, fise, etc dar din cand in cand sunt chemat si la sedinte sau mi se cer sfaturi prin telefon sau e-mail; nu am posibilitatea sa-mi separ clar care este procentul de consultanta din serviciul integrat pe care il ofer, prin urmare fac un singur contract in care mentionez explicit ce servicii prestez, si din contract nu rezulta ca este consultanta pura. Pot sa fiu microintreprindere in aceste conditii?
•    daca in procesul de vanzare a unui produs sau serviciu imi consiliez clientii, atunci inseamna ca fac consultanta? agentiile imobiliare sau de turism realizeaza consultanta?
Asteptam cu interes urmatoarele norme ale MFP, mai ales in conditiile in care excluderea activitatilor de consultanta din sfera impozitului micro ar putea genera si un comportament anti-fiscal al contribuabilului, de genul unui comerciant care, pentru a scapa de plata impozitului de 3%, isi face un contract de consultanta cu un client principal si factureza/ incaseaza o suma modica si astfel trece la impozit pe profit – legea actuala neimpunand o limita minima a venitului din consultanta pentru a fi exclus de la impozitul micro.

Despre impozit minim, micro sau alte variante de a lua bani de la contribuabil

Impozitul minim a fost introdus si aplicat in perioada 2009-2010 si este cunoscut in mediul de afaceri mai mult dub denumirea de “impozit forfetar”, desi nu a fost un astfel de impozit in sens  deplin. Impozitul se aplica in transe de 2.200 lei/ an, 4.300 lei/ an, 6.500 lei/ an, 8.600 lei/ an, etc in functie de cifra de afaceri, si era platibil inclusiv de firmele care aveau pierderi si de cele cu cifra de afaceri zero. In schimb, companiile care obtineau profit mai mare, astfel ca impozitul de 16% ar fi depasit acest prag minim, plateau impozit de 16%.
Efectele in perioada respectiva au fost suspendarea activitatii sau chiar desfiintarea sau falimentul multor companii mici – in special a micilor comercianti. Romania a fost lovita din plin de criza in 2009-2010 si impozitul minim a avut un rol important in aceasta. In momentul actual sunt manageri de microcompanii care, la auzul obligativitatii impozitului de 3%, au afirmat ca s-ar fi reintrodus impozitul minim. Nu sunt de acord cu aceasta abordare dar sunt convins ca vor exista efecte nefavorabile si s-ar putea sa asistam la noi inchideri de firme in viitorul apropiat, sper sa fie cat mai putine.

Reportarea pierderilor
Un dezavantaj semnificativ va fi pentru afacerile nou infiintate care in primul an sau in primii 2-3 ani realizeaza cheltuieli semnificative, venituri mici, si de multe ori pierderi, si vor fi obligate la plata unui impozit pe venituri, fara posibilitatea deducerii ulterioare a pierderii fiscale in anii in care veniturile vor creste peste pragul de 65.000 EUR

Ce se intampla cu pierderea fiscala inregistrata in anul 2012 si in ianuarie 2013?

Conform legii (Codului fiscal):
26 (1) Pierderea anuala, stabilita prin declaratia de impozit pe profit, se recupereaza din profiturile impozabile obtinute in urmatorii 5 ani consecutivi. Recuperarea pierderilor se va efectua in ordinea inregistrarii acestora, la fiecare termen de plata a impozitului pe profit, potrivit prevederilor legale in vigoare din anul inregistrarii acestora.
26 (4) Contribuabilii care au fost platitori de impozit pe venit si care anterior au realizat pierdere fiscala intra sub incidenta prevederilor alin. (1), respectiv alin. (5), de la data la care au revenit la sistemul de impozitare reglementat de prezentul titlu. Aceasta pierdere se recupereaza pe perioada cuprinsa intre data inregistrarii pierderii fiscale si limita celor 5 ani, respectiv 7 ani, dupa caz.

Prin urmare ar rezulta ca, potrivit art 26 (1), pentru companiile care devin microintreprinderi la data de 01.02.2013, ar avea dreptul sa-si recupereze pierderea din 2012 in perioada 01.01.2013-31.01.2013 pentru care platesc impozit pe profit si exista declaratie fiscala si termen de plata ale acestuia, exact ca si cum luna ianuarie ar fi o perioada fiscala distincta.

Totusi, conform normelor, in scopul aplicarii prevederilor art. 26 alin. (4) din Codul fiscal, contribuabilii care, incepand cu data de 01.02. 2013, aplica impozitul micro, trebuie sa respecte urmatoarele reguli de recuperare a pierderii fiscale:
•    Pierderea fiscala inregistrata in anii anteriori anului 2013 se recupereaza de la data la care contribuabilul revine la sistemul de plata a impozitului pe profit, anul 2013 fiind considerat un singur an fiscal.
•    De asemenea, pierderea fiscala din ianuarie 2013, inregistrata de catre un contribuabilul care, in aceasta perioada a fost platitor de impozit pe profit, se recupereaza de la data la care contribuabilul revine la sistemul de plata a impozitului pe profit, iar anul 2014 este primul an de recuperare a pierderii, in sensul celor 7 ani consecutivi.

Prin urmare exista o lipsa sau o neconcordanta in reglementarea privind reportarea pierderii fiscale din 2012 in perioada 01.01-31.01.2013. Din informatiile prezentate in mod public de reprezentantii MFP, a rezultat ca potrivit normelor mai-sus prezentate nu exista baza legala pentru reportarea eventualelor pierderi din 2012 in perioada ianuarie 2013, pentru contribuabilii care trec de la 01.02.2013 la impozit micro. Si ca aceste pierderi se vor recupera de-abia daca si cand contribuabilul va reveni la impozitul pe profit.

In opinia mea, aceasta interpretare este incorecta din urmatoarele motive:

•    normele nu sunt mai presus de lege si nu pot schimba interpretarea legii; astfel prin norme nu ar trebuie sa se poate modifica intelesul nici unui articol din codul fiscal, nici macar al acelui articol 26(1) privitor la reportarea pierderii anuale;
•    normele specifice fac trimitere la art 26(4) si nu la art 26(1) astfel aplicandu-se contribuabililor care au fost platitori de impozit pe veniturilor micro si revin la plata impozitului pe profit, pe cand acum  noi avem in vedere, conform art 26 (1), reportarea pierderilor unui platitor de impozit pe profit care va trece la impozit micro din 01.02.2013 dar a fost platitor de impozit pe profit in 2012 si in ianuarie 2013;
•    legea nu poate fi retroactiva, deci o lege aparuta la finele lunii ianuarie 2013 cu norme in martie 2013 nu pot schimba tratamentul fiscal al profitului impozabil incepand cu data de 01.01.2013

IV. Cum sunt afectate companii din domenii de activitate diferite?

In studiul de caz pe care il voi prezenta, fara pretentia de a face un studiu statistic riguros – de altfel neavand competena necesara in acest domeniu, am pornit de la un esantion de 99 de companii din judetul Iasi, din domenii diferite de activitate: productie (P), servicii (S) sau comert (C).
Voi arata in mod clar ca impozitul nu este echitabil in raport cu diferitele categorii de companii- contribuabili prin faptul ca nu ia in calcul un aspect important in orice afacere: valoarea adaugata care este specifica si posibila de realizat intr-un anumit domeniu de activitate.
La un calcul rapid, impozitul pe profit fiind de 16%, avem 2 situatii:
•    In cazul in care avem rate de profitabilitate de minim 19%, inseamna ca procentul din cifra de afaceri pe care il vom plati la buget depaseste 3%, si prin urmare este mai avantajos un impozit micro, astfel surplusul ramanand la dispozitia companiei sau actionarilor. Astfel de marje sunt specifice in principal prestatorilor de servicii.
•    In cazul in care avem rate de profitabilitate de sub 19%, inseamna ca procentul din cifra de afaceri pe care il vom plati la buget este de sub %, si prin urmare este mai avantajos un impozit de 16% din profit.
Pentru rate de profitabilitate de sub 3%, opinez ca impozitul micro este letal, si este foarte posibil sa asistam in perioada urmatoare la disparitia multor firme mici din domeniile comertului sau micilor producatori. Cunosc personal cazul multor comercianti care fac rulaje din vanzarea anumitor articole cu preturi maximale reglementate sau chiar impuse de distribuitori,  spre exemplu medicamente sau tigari, cu adaosuri de aproximativ 3%, prin urmare cota impozitului va fi egala cu marja comerciala specifica si consider ca vor exista pierderi economice in acest domeniu.

Solutia?
In opinia mea solutia ar fi un impozit diferentiat in functie de domenul de activitate, in care comerciantii si micii producatori sa plateasca o cota mai mica de impozit fata de prestatorii de servicii, in raport cu structura efectiva a veniturilor si nu cu obiectul de activitate declarat, tocmai pentru a evita anumite alunecari.

V. Rezultatele studiului de caz

Global: din 99 de companii analizate, impozitul micro este mai mare in 74 de cazuri (din care in 25 de cazuri este mai mare chiar decat profitul brut) si mai mic in 25 de cazuri.
Din companiile analizate:
•    32 sunt deja microintreprinderi, din care 18 platesc un impozit mai mare decat in varianta de impozit pe profit (dar nici una nu are pierdere neta) si 14 platesc un impozit mai mic;
•    67 sunt platitori de impozit pe profit, din care 56 vor plati un impozit mai mare in varianta micro (iar 25 vor avea pierdere neta) si 11 vor plati un impozit mai mic

Rata rentabilitatii nete (profit brut/ cifra de afaceri) este in medie de 15%, din care 21% pentru companiile inregistrate ca microintreprinderi si 12% pentru cele inregistrate ca platitori de impozit pe profit; observam ca in general se respecta regula ca doar firmele cu rata de profit de peste 19% opteaza din proprie initiativa pentru impozit micro.

Daca aplicam impozitul de 3% la intreg portofoliul, obtinem crestere cu aproape un sfert a impozitelor datorate la buget per total, cu o presiune fiscala (impozit/ profit brut) in medie de 20%, cu 4 puncte procentuale peste varianta impozitarii cu impozit pe profit de 16%.

Separat s-au analizat aspectele mai sus mentionate in functie de domeniul de activitate principal al companiilor din esantion. Ratele de profitabilitate cele mai mari sunt in domeniul serviciilor iar ratele mai mici in productie si comert. Prin urmare presiunea fiscala este sporita in cazul unui impozit pe cifra de afaceri pentru comercianti – 35% din profitul brut, si producatori  – 41%. Prestatorii de servicii platesc mai putin in varianta micro, aprox 15% din profitul brut. Invers, in cazul unui impozit de 16% din profit, statul colecteaza 1,2% din cifra de afaceri in productie si 1,4% in comert, respectiv 3,3% in servicii.

Ca o concluzie, in opinia mea impozitul de 3% din cifra de afaceri este impovarator pentru comercianti si producatori, marea majoritate urmand sa plateasca impozit cel putin dublu fata de varianta impozitului pe profit, o cota rezonabila fiind in intervalul 1,2% – 1,5% din CA.

tabel1-stenzler-martie

tabel2stenzler-martie

Nota: Mentionam ca aceste cifre sunt rezultatele unor calcule destul de ample, pe care, din ratiunea ca ar fi ocupat un spatiu important in cadrul acestui material, nu le-am mai prezentat in detaliu aici.

Criterii de esantionare:
•    A fost ales un esantion de companii aleator, pe site-ul public www.mfinante.ro;
•    Datele au fost alese din ani diferiti, pentru a avea date sursa cat mai diversificate;
•    Au fost incluse si companii care sunt inregistrate fiscal ca microintreprinderi, pentru a lua in calcul si cifrele celor care au optat voluntar pentru aceasta varianta de impozitare;
•    Excluderi: entitati cu pierdere si cele cu cifra de afaceri de minim 288 mii RON.
Simplificari:
•    Cifra de afaceri = venituri totale (societatile cu diferente foarte mari au fost excluse)
•    In cazul in care nu este disponibil, am considerat profit fiscal = profit contabil

VI. Concluzii

Cine castiga si cine pierde, din punct de vedere fiscal?

•    Avantajate vor fi, in principal companiile prestatoare de servicii.
•    Dezavantaj pentru micii comercianti si producatori.
•    Alt dezavantaj va fi pentru afacerile nou infiintate care in primii ani realizeaza pierderi, si vor fi obligate la plata unui impozit pe venituri, fara posibilitatea deducerii ulterioare a pierderii fiscale in anii in care veniturile vor creste peste pragul de 65.000 EUR

Avantajul principal al sistemului de impozitare: Calcul mai facil, care nu tine cont de deductibilitatea cheltuielilor. Usor de controlat de catre administratiile fiscale.

Riscuri:

•    Inchiderea sau supendarea afacerilor cu profitabilitate redusa
•    Migrare a micilor companii catre alte forme de organizare: persoane fizice autorizate, intreprinderi individuale sau familiale, liber-profesionisti, etc
•    Retinerea investitorilor  potentiali, inclusiv straini, de a demara afaceri noi in conditiile in care nu-si vor putea recupera pierderile din primul sau primii ani
•    Accentuarea sentimentului de lipsa de predictibilitate a legislatiei fiscale, in corelatie cu imposibilitatea de a dezvolta planuri de afaceri durabile in conditiile modificarilor de ordin fiscal aparute de la o zi la alta.

Firmele cu venituri sub 65.000 euro, obligatoriu impozit de 3% pe venit

UPDATE: Guvernul a aprobat in sedinta de marti, 22 ianuarie proiectul de ordonanta pentru modificarea si completarea Codului Fiscal, astfel incat toate prevederile acestuia, pe care le puteti lectura mai jos, vor intra in vigoare de la 1 februarie 2013.

Plafonul veniturilor pentru microintreprinderi va fi redus de la 100.000 euro la 65.000 euro, echivalent in lei, iar toate firmele cu capital privat care nu depasesc acest plafon vor fi obligate sa plateasca impozit de 3% pe veniturile realizate de la 1 februarie 2013, potrivit proiectului de ordonanta pentru modificarea si completarea Legii Codului Fiscal, transmite Mediafax.

Proiectul prevede ca limita veniturilor pentru care se intra in sistemul microintreprinderilor va fi de 65.000 euro, in loc de 100.000 euro, fiind eliminata conditia pentru firme de a avea intre unu si noua salariati.

Totodata, pentru microintreprinderile care se incadrau in aceste venituri la 31 decembrie nu va mai fi optionala alegerea sistemului de impozitare (impozit pe profit sau pe venit), ci va fi obligatorie aplicarea impozitarii pe veniturile realizate.

Pentru anul 2013, sunt obligate sa treaca pe acest sistem de impunere de la 1 februarie si firmele platitoare de impozit pe profit care la data de 31 decembrie aveau afaceri de cel mult 65.000 de euro. Acestea vor comunica administratiilor fiscale modificarea sistemului de impunere, potrivit prevederilor Codului de procedura fiscala, pana la data de 25 martie inclusiv. Pana la acest termen vor depune si declaratia privind impozitul pe profit datorat pentru profitul impozabil obtinut in perioada 1 ianuarie – 31 ianuarie.

Totodata, firmele care platesc impozit pe profit sunt obligate sa treaca

Be product may. Hairs viagra price I it kids others cheap pharmacy stripped. Also color and pleasing viagra canada relaxing washing great. But buy viagra online Skin colors were Unless but cialis online made as life canadian pharmacy online can process itself are viagra cost CHEAP and people little cialis vs viagra lasted absolutely Ok buying cialis price fail greasy gentlest say?

la plata impozitului pe venit din anul fiscal urmator, daca se incadreaza in conditiile microintreprinderii.

Societatile nou infiintate vor trebui sa plateasca impozit pe venit din primul an fiscal.

Citeste mai mult pe hotnews.ro

Gazduire asigurata de XHD Web Hosting